Nea Roda
Nea Roda este cel mai mare sat de refugiați din Halkidiki de Nord. A fost întemeiat după Catastrofa din Asia Mică în „Provlakas” (ce în greacă înseamnă „înainte de șanț”, adică în față Canalul lui Xerxes) de aproape 40 familii de refugiați de Roda, care după un an de rătăciri, au ajuns în Halkidiki în vara anului 1923. Un grup din Mytilene a făcut o investigație a zonei, a respins locația unde se află acum Ouranoupolis considerând-o înghesuită și mică, a rămas pentru câteva luni la Ierissos, a propus să-și stabilească locația la panta portului actual de Ierissos și, după împotrivirea localnicilor care se temeau de unirea satelor, a ales regiunea „Provlakas” pe care au denumit-o „Nea Roda” („Roda Noua”). Satul nou a început să atragă mai mulți refugiați. Un număr important a ajuns cu caice proprii din Skopia (sau „Skoupia”), ce se afla la insula Aloni, vis-a-vis și foarte aproape de Roda. Localnicii se ocupau mai ales cu navigatul și comerțul. Pioși, primul lucru pe care l-au luat cu ei era icoana Măicii Domnului făcătoare de minuni, ce azi este protectoarea și mândria satului Nea Roda. Familii au mai ajuns din Tracia de Est, Haraki și Gonia tis Kizikou („Colț de Kizikou”). În același timp s-au anunțat cei din Roda, care locuiau în alta zonă, și au venit și ei în Nea Roda. Anii ce au urmat au fost dificili pentru toți localnicii. Nostalgia locurilor natale se exprimă în urare „Geia mas kai kali patrida!”, ce în greacă înseamnă „Salut și-napoi în patria”. Dar au avut și o mare voință pentru a începe din nou. S-au depărtat de țărm, au cultivat pământul și încet-încet s-au dezvoltat mult. Azi sunt foarte puține generații de refugiați, care își amintesc toate astea. Dar cunoștința istoriei noastre e prețioasă chiar și pentru cei mai tineri.